Chirurgia Tiroidei
Dr Roxana Boanță vă oferă soluții chirurgicale complexe pentru afecțiunile tiroidiene, punând un accent deosebit pe conservarea țesutului tiroidian sănătos, ori de câte ori acest lucru servește cel mai bine intereselor pacientului.
“Abordarea mea se concentrează pe tehnici minim invazive și tratamente conservatoare, atunci când sunt adecvate și benefice pacienților, având ca scop menținerea funcției tiroidiene în parametrii optimi.
Pentru cazurile dificile colaborez în timpul pregăturii, în timpul intervenței, cât și după operație cu o echipă multidisciplinară de specialiști, pentru a asigura un tratament sigur și eficient, oferind îngrijire de cea mai înaltă calitate, adaptată nevoilor specifice fiecărui pacient
Există și numeroase situații care impun măsuri radicale, intervenții chirurgicale complexe, inclusiv disecții și rezecții extinse la nivelul gâtului, situații pentru care aleg întotdeauna să utilizez cele mai avansate tehnologii medicale, cu ajutorul cărora pot proteja pacientul și pot rezolva cazurile cu succes: ecografie intraoperatorie, colorație intraoperatorie cu indocianină verde ICG, monitorizarea nervilor recurenți, examenul extemporaneu intraoperator și altele”
CE ESTE GLANDA TIROIDĂ?
Tiroida este una dintre cele mai importante glande endocrine din organismș se găsesște în partea din față a gâtului, chiar sub cartilajul tiroid ( cunsocut drept “mărul lui Adam”). Ca formă, tiroida seamănă cu un fluture: fiecare aripă este reprezentată de unul dintre lobi, așezat de o parte și de alta a traheei. Cei doi lobi tiroidieni sunt conectați printr-o porțiune îngustă numită istm, situată central în fața traheei. În general, fiecare lob are dimensiunea unei felii de portocală.
Tiroida se învecinează cu mai multe structuri importante:
- traheea, responsabilă de transportul aerului către plămâni
- esofagul, prima porțiune a tubului digestiv
- nervi importanți care controlează vocea și respirația ( nervii laringei recurenți, nervii vagi și nu numai)
- glandele paratiroide, patru mici glande endocrine, de mărimea unor boabe de orez, esențiale în reglarea nivelului de calciu în sânge
- arterele carotide, vase mari prin care ajunge sângele la creier
- venele jugulare, prin care sângele este transportat înapoi de la creier spre inimă.
În plus, zona gâtului conține o rețea complexă de vase limfatice și ganglioni limfatici, care se împart în ganglioni limfatici centrali (amplasati lângă tiroidă) și ganglioni limfatici laterali, situați în jurul arterei caroride și venei jugulare. În cazul cancerului tiroidian aceste zone sunt de obicei primele unde se poate răspândi boala, de aceea ganglionii (adenopatiile) sunt elemente importante în diagnosticul și tratamentul problemelor tiroidiene.
CE ROL ARE GLANDA TIROIDĂ?
Glanda tiroidă are un rol esențial în reglarea metabolismului și funcționării organismului, prin intermediul hormonilor tiroidieni (în principal tiroxina T4 și triiodotironina T3). Aceștia influențează aproape toate procesele metabolice, deteminând viteza cu care corpul utilizează energia, modul în care sunt reglate temperatura și ritmul cardiac, precum și rata la care celulele se înmulțesc și se regenerează. Hormonii tiroidieni sunt implicați în creștere și dezvoltare, afectând atât sistemul nervos, cât și structura oaselor . În plus, ei contribuie la echilibrul emoțional și la menținerea funcțiilor cognitive și reproductive.
La nivelul creierului, hipofiza secretă hormonul de stimulare tiroidiană TSH, care transmite glandei tiroide să producă și să elibereze hormoni. În acest proces este utilizat iodul din alimentație pentru a sintetiza hormoni tiroidieni, care sunt apoi eliberați în sânge.
Cantitatea de hormoni din organism reglează la rândul ei producția de TSH:
- dacă nivelul de hormoni tiroidieni din sânge este suficient, pentru a nu deveni excesiv, creierul primește semnalul să reducă producția de TSH, iar tiroida stochează surplusul de hormoni;
- dacă nivelul hormonal este prea scăzut, hipofiza crește secreția de TSH, care va determina tiroida să elibereze mai mulți hormoni în circulație.
O concentrație adecvată de hormoni tiroidieni în sânge este vitală pentru menținerea unei stări de sănătate optime, iar orice dezechilibru ( hiperproducția sau subproducția de homoni) poate duce la o varietate de simptome și tulburări care necesită evaluare și tratament medical.
SĂNĂTATEA TIROIDEI POATE FI AFECTATĂ DE TULBURĂRI ALE FUNCȚIEI TIROIDIENE (dereglarea nivelurilor de hormoni : hipotiroidism sau hipertiroidism) SAU DE MODIFICĂRI ALE STRUCTURII ȚESUTULUI : apariția nodulilor tiroidieni.
Afecțiuni Tratate Prin Chirurgia Tiroidei
HIPERTIROIDIA
HIPERTIROIDIA reprezintă situația în care glanda tiroidă produce o cantitate excesivă de hormoni tiroidieni T3 și T4. În consecință apar simptome precum scăderea în greutate, palpitații, tremor, intoleranță la căldură, agitație, insomnie, etc.
Există mai multe forme de hipertiroidism, iar trei dintre cele mai frecvente sunt: boala Basedow Graves, adenomul toxic tiroidian (adenomul Plummer), gușa toxică/hipertiroidizată.
BOALA BASEDOW GRAVES
Este o boală autoimună: organismul produce anticorpi care stimulează receptorul TSH și mențin tiroida intr-o stare de hiperfuncție – se numesc TRab ( TSH Receptor antibodies sau TSI Thyroid Stimulating Immunoglobulins).
Manifestările (simptomele) specifice sunt:
- hipertiroidie cu simptome clasice (tahicardie, tremur, scădere în greutate, transpirație excesiva, cresterea tensiunii arteriale, etc).
- oftalmopatie Graves (exoftalmie sau “ochi proeminenți” cauzată de procesul autoimun care afectează țesutul gras din orbită, din spatele globilor oculari.
- dermopatie Graves, mai rară, zone de piele îngroșată, de obicei la nivelul gambelor.
Pentru diagnostic, vom avea modificări în rezultatele investigațiilor
- T3,T4 crescute, TSH foarte scăzut (suprimat)
- confirmarea specifică este prin prezența anticorpilor anti-receptor TSH (TRab/TSI)
- scintigrafie tiroidiană cu captare difuză crescută a iodului radioactiv
- la ecografia tiroidiană: vascularizație crescută, cu sau fără vizualizarea unor noduli
Tratamentul poate fi medicamentos, presupunând administrarea de medicamente antitiroidiene, de exemplu metimazol sau propiltiouracil, cu principalul scop de a echilibra concentrația de hormoni tiroidieni și a determina reducerea/dispariția simptomelor. Tratamentul care să determine o vindecare presupune ori administrarea de iod radioactiv pentru distrucția țesutului tiroidian, ori tratamentul chirurgical prin care glanda tiroidă este eliminată din corp. Poate fi necesar tratament adjuvant pentru oftalmopatie (corticosteroizi, imunosupresoare) sau pentru eliminarea altor simptome, precum tulburarile cardiovasculare.
ADENOMUL TOXIC
Ca mecanism de apariție – un nodul solitar tiroidian devine independent de reglarea hipofizara/ TSH (devine autonom) și produce hormoni tiroidieni excesiv.
Manifestări:
- simptome de hipertiroidie: palpitații, scădere în greutate, insomnie, agitație, nervozitate,etc
- de obicei nu apar semne de boală autoimună, ca oftalmopatia
- palpator sau prin investigații se evidențiază un nodul unic mărit, restul țesutului tiroidian fiind relativ puțin activ
Diagnosticul se poate pune pe baza mai multor investigații:
- analize de sânge T3,T4 crescute, TSH scăzut
- scintigrafic este evidențiat un nodul “fierbinte” care captează iodul radioactiv, în timp ce restul țesutului tiroidian este inhibat și captează foarte puțin
- ecografic se va observa un nodul unic, mărit, cu vascularizație importantă
Tratament:
- medicamente antitiroideine ca etapă inițială pentru controlul hipertiroidiei
- iod radioactiv pentru distrugerea țesutului activ
- ablația prin radiofrecvență a nodulului (RFA)
- intervenție chirurgicală , frecvent lobectomie, adică excizia acelui lob tiroidian care conține nodulul, îndeosebi daca nodulul este mare, simptomatic sau suspect de a fi malign (cancer).
GUȘA HIPERTIROIDIZATĂ (TOXICĂ)
Este vorba în general de gușa polinodulară toxică ( tiroida cu mai mulți noduli, fiecare producând excesiv de mulți hormoni ) sau la o gușă mare cu zone nodulare autonome. Ca mecanism, apare la pacienți cu gușă polinodulară veche, ce devine “toxică” în timp, adică începe producția excesivă de hormoni.
Simptomele includ simptomele generale de hipertiroidism, adesea mai atenuate la tineri. Nu apar semne autoimune precum exoftalmia decât extrem de rar. Palpator se poate observa tiroida mărită, nodularizată.
Pentru diagnostic :
- analizele sangvine : T3/T4 crrscute, TSH scăzut
- scintigrafia arată mai mulți noduli care captează intens (fierbinți)
- ecografic se observă mai mulți noduli cu vascularizație intensă
Tratamentul presupune
- utilizarea medicamentelor antitiroidiene pentru a controla excesul hormonal,
- iodul radioactiv este folosit la pacienții cu contraindicatii chirurgicale sau comorbidități importante
- intervenția chirurgicală este cel mai frecvent tiroidectomia totală ( eliminarea din organism a glandei tiroide în totalitate ).
BINE DE ȘTIUT !
Diferite tipuri de tiroidite, de exemplu tiroidita subacută sau tiroidita Hashimoto în fază inițială pot cauza hipertiroidism tranzitoriu, însă aceste nu implică hiperproducție pe termen lung, ci reprezintă mai degrabă eliberarea în circulația sangvină a hormonilor stocați, ca urmare a inflamației tiroidiene.
Există unii factori declanșatori sau factori agravanți: stress-ul, fumatul ( extrem de nociv mai ales în Boala Basedow Graves, deoarece intensifică riscul de apariție a oftalmopatiei si de agravare a acesteia ), surplusul de iod (anumite medicamente sau suplimente), care poate favoriza hipertiroidizarea nodulilor vechi,
Posibilele complicații severe includ: criza tireotoxică, afecțiuni cardiovasculare precum fibrilația atrială, osteoporoză si risc de fracturi, afectarea sau chiar pierderea vederii.
HIPOTIROIDIA
Hipotiroidia reprezintă situația în care glanda tiroidă nu produce suficienți hormoni tiroidieni (T3,T4) pentru nevoile organismului.
Cauzele cele mai frecvente sunt:
- Tiroidita Hashimoto (tiroidita autoimună) – cea mai frecventă cauză de hipotiroidie în zonele fără deficit de iod, se produce prin mecanism autoimun: anticorpii anti-tiroperoxidază/anti-tiroglobulină atacă și distrug țesutul tiroidian, iar tiroida devine inițial mai voluminoasă (gușă), apoi se fibrozează și producția de hormoni scade treptat
- Deficitul de iod: în zonele cu deficit de iod în alimentație (în general zonele de deal și munte, precum regiunea subcarpatică în România) apare gușa endemică, la un număr crescut de locuitori din acea zonă: tiroida nu are suficient iod pentru a produce hormonii tiroidieni, dar încearcă să compenseze prin creștere în volum; hipotiroidia apare dacă deficitul este sever și prelungit
- Status post-intervențional: după intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează țesut tiroidian (tiroidectomie totală sau parțială), după ablație prin radiofrecvență până la reechilibrare sau după administrarea de iod-radioactiv, atunci când intervențiile la nivel tiroidian distrug sau îndepărtează țesutul funcțional, cel rămas fiind insuficient sau nefuncțional pentru a menține eutiroidia (normotiroidia, starea de echilibru în producția hormonală)
- Administrarea unor medicamente, inclusiv medicamentele anti-tiroidiene folosite în tratamentul hipertiroidiei, litiul, etc
- Alte cauze rare, precum faza tardivă a tiroiditei subacute, boli hipofizare sau hipotalamice, tulburări congenitale, etc.
Simptomele apar lent, pe măsură ce se reduce producția de hormoni tiroidieni:
- oboseală, somnolență, lentoare motorie și mentală
- intolerență la frig, piele uscată, păr fragil, unghii friabile
- creștere moderată în greutate, constipație
- edeme periorbitale (în jurul ochilor)
- bradicardie (puls scăzut), hipotensiune, scăderea toleranței la efort
- menstruații neregulate, probleme de fertilitate
- depresie, dificultăți de concentrare, tulburări de memorie, etc.
Diagnosticul se stabilește în funcție de investigații:
- Teste de laborator: TSH crescut, FT4 scăzut, T3 uneori scade mai lent
- Anticorpi specifici: antiTPO ( anticorpi anti-tiroperoxidază) și/sau antiTG (anticorpi anti-tiroglobulină), frecvent crescuți în hipotiroidia din boala Hashimoto
- Ecografie tiroidiană: pentru a se evalua structura glandei, vascularizația, prezența sau absența nodulilor, etc
- Scintigrafia tiroidiană: mai rar utilizată, , uneori pentru a identifica dacă țesutul este absent sau nefuncțional
TRATAMENT
Tratament medicamentos de bază: substituția cu levotiroxină (hormon tiroidian sintetic) este tratamentul standard al hipotiroidiei, deoarece oferă organismului exact ceea ce lipsește; se administrează pe termen lung, adesea toată viața, doza fiind ajustată în funcție de valorile TSH și FT4; se recomandă administrarea pe stomacul gol, dimineața, cu 30-60 de minute înainte de masă sau alte medicamente, pentru a favoriza absorbția.
Tratamentul chirurgical al nodulilor sau gușii polinodulare – dacă pacientul este în hipotiroidie va presupune inițial echilibrarea hormonală prin administrarea de substituție cu levotiroxină; acest lucru poate ajuta la reducerea volumului tiroidei dacă deficitul de iod este responsabil pentru apariția gușii, însă nodulii mari nu dispar cu tratament medicamentos; de multe ori, în cazul gușii polinodulare sau daca există noduli voluminoși, suspecți de malignitate se va indica evaluare și tratament chirurgical (tiroidectomie totală sau lobectomie). Post-operator pacientul va necesita substituție hormonală pentru a compensa funcția tiroidiană pierdută.
Ablatia prin radiofrecvență RFA este o metodă modernă de tratament minim-invaziv, folosită în principal pentru nodulii tiroidieni benigni (necanceroși), dar care sunt mari si produc simptome (compresie, răgușeală, discomfort local) sau au un impact cosmetic major. Avantajele RFA sunt multiple, evidente fiind evitarea intervenției chirurgicale și păstrarea intactă a țesutului tiroidian sănătos și funcțional.
NODULII TIROIDIENI, GUȘA POLINODULARĂ, CANCERUL TIROIDIAN
NODULII TIROIDIENI
Nodulii tiroidieni sunt creșteri anormale, formațiuni apărute în interiorul glandei tiroide, întâlnite frecvent în rândul populației.
Odată diagnosticat, un nodul tiroidian trebuie evaluat prin ecografie, analize sangvine și eventual puncție-aspirativă FNAB, pentru a se stabili care trebuie să fie conduita terapeutică ulterioară.
Cei mai mulți noduli sunt benigni (necanceroși) și trebuie monitorizați periodic pentru a surprinde eventuala transformare, fără a necesita tratament chirurgical urgent , dacă nu produc simptome; aceștia pot fi însă tratateți minim-invaziv prin ablație cu radiofrecvență RFA dacă deranjează pacientul (cosmetic, discomfort local, tulburări de deglutiție, răgușeală, etc).
Cu toate acestea, trebuie luat în calcul faptul că un procent între 5 și 10% dintre nodulii tiroidieni se dovedesc a fi maligni (cancer tiroidian) și aceștie trebuie investigați suplimentar pentru a se putea efectua tratamentul chirurgical potrivit, corect, cu rapiditate, deoarece rata de vindecare a cancerului tiroidian tratat la timp este una foarte bună, spre deosebire de cancerele cu alte localizări.
Un număr mare dintre adulții tineri pot prezenta noduli tiroidieni, dar asemenea altor boli tiroidiene, nodulii apar mai des la femei decât la bărbați, iar posibilitatea de a dezvolta noduli crește cu vârsta (până la 60 de ani, aproximativ 60% dintre femei pot avea cel puțin un nodul).
Deși unii noduli pot fi palpați de pacient sau depistați de medic la un control de rutină, tot mai mulți noduli sunt descoperiți întâmplător cu ocazia efectuării unor investigații imagistice, precum ecografia Doppler a vaselor gâtului sau tomografia computerizata efectuate din alte rațiuni.
Informații esențiale legate de orice nodul tiroidian recent descoperit: ne interesează două aspecte extrem de importante, anume care este funcția tiroidei, mai precis dacă există sau nu o dereglare, respectiv natura nodulului, adică riscul ca nodulul recent descoperit să fie canceros (malign).
Pornind de la nevoie lămuririi acestor aspecte, diagnosticarea va presupune parcurgerea unor etape importante (consultație, recoltarea analizelor sangvine, ecografie, puncție, etc). Analizele ne arată cantitatea de hormoni tiroidieni: normală, prea puțini (hipotiroidie) sau un exces (hipertiroidie). Ecografia tiroidiană, prin descrierea nodulului (dimensiuni, vascularizație, contur, localizare, etc) ne oferă unele indicii astfel încât să putem stabili etapa următoare, de obicei cu un grad de invazivitate mai crescut: puncția aspirativă cu ac fin (FNAB), care ne oferă un răspuns mult mai precis legat de natura celulelor din componența nodulului analizat.
Semne și simptome :
Cei mai mulți noduli nu provoacă simptome și pot rămâne ascunși; dacă un nodul produce prea mulți hormoni, devenind nodul toxic/autonom, simptomele specifice hipertiroidismului vor fi responsabile de prezentarea pacientului la medic.
Nodulii mari pot fi simțiți ca o umflatură la nivelul gâtului și uneori pot fi vizibili.
Dacă sunt foarte voluminoși sau datorită vecinătății cu alte structuri anatomice, pot fi sesizate simptome de compresie, precum:
- dificultăți la deglutiție/înghițire
- tulburări de fonație/răgușeală/oboseala a vocii
- senzația că alimentele se blochează în gât, înecarea cu alimente solide sau lichide
- tuse iritativă persistentă, nevoia de a drege glasul
- presiune sau dificultăți de respirație la efort sau când pacientul stă întins pe spate
- mai rar, apariția și mărirea unui ganglion (adenopatie) la nivelul gâtului,etc
Pacienții care prezintă simptome de compresie , ganglioni limfatici măriți, răgușeală, durere sau un nodul mai vechi care a crescut relativ brusc, trebuie să solicite evaluare medicală cât mai rapid posibil!
GUȘA POLINODULARĂ
Gușa polinodulară (GPN) reprezintă creșterea în volum a glandei tiroide și înlocuirea țesutului sănătos tiroidian normal cu țesut anormal, noduli.
La diagnosticare gușii polinodulare sunt de interes două aspecte extrem de importante: funcția tiroidiană, mai exact dacă există sau nu o dereglare hormonală, respectiv care este riscul ca unul dintre nodulii din componența gușii să fie malign (canceros).
Pornind de la nevoia lămuririi acestor aspecte, diagnosticarea va presupune parcurgerea unor etape importante : consultația, recoltarea analizelor sangvine, ecografia, puncționarea nodulilor suspecți; cu toate aceste date se va putea lua decizia de a iniția tratamentul potrivit:
- monitorizare periodică la 6-12 luni prin analize sangvine și ecografie
- tratament medicamentos de echilibrare
- tratamentul chirurgical.
Tratamentul chirurgical al gușii polinodulare, după echilibrarea medicamentosă a funcției, poate fi necesar în unele situații: noduli mulți sau voluminoși care determină simptome (tulburări de respirație sau deglutiție, modificarea vocii, neajunsuri cosmetice), noduli care sunt extrem de dificil de monitorizat pe termen lung prin ecografie și puncții, noduli puncționați cu risc important de a fi cancer tiroidian, pacienți cu risc, cu istoric de cancer tiroidian în familie, dar nu numai!
Un element de maximă importanță este că tratamentul trebuie să fie întotdeauna personalizat!
Dacă tiroida funcționează normal și se consideră oportună conservarea țesutului tiroidian, nodulii necanceroși pot fi tratați minim-invaziv prin ablație cu radiofrecvență RFA.
CANCERUL TIROIDIAN
Cancerul tiroidian reprezintă un grup de neoplazii cu punct de plecare în țesutul tiroidian; majoritatea formelor au prognostic favorabil, mai ales atunci când sunt diagnosticate și tratate rapid.
Cancerul tiroidian este în majoritatea situațiilor lipsit de simptome, nu doare !
Diagnosticul precoce se bazează pe evaluarea nodulilor tiroidieni prin ecografie și puncție-aspirativă.
Tratamentul chirurgical este de primă intenție, adesea urmat de terapie cu iod radioactiv în unele cazuri.
Monitorizarea pe termen lung este esențială pentru detectarea precoce a eventualelor recidive.
Cancerele tiroidiene pot fi de mai multe tipuri histologice , care necesită abordări diferite: cancerul papilar și cancerul folicular au de obicei nevoie de terapie cu iod radioactiv după cura chirurgicală și monitorizare pe termen lung a valorilor tireoglobulinei serice și imagistică, forma de cancer medular implică verificarea valorilor calcitoninei serice si a antigenului carcino-embrionar CEA și urmărire imagistică, iar cancerul nediferențiat/anaplazic reclamă de obicei un tratament multidisciplinar din cauza agresivității sale ( chimioterapie, radioterapie, etc)
Identificarea precoce și tratamentul adecvat pot salva viața pacientului cu cancer tiroidian, cele mai multe forme având o evoluție favorabilă atunci când sunt diagnosticate rapid și gestionate corect terapeutic.
Factori de risc și cauze ale apariției cancerului tiroidian
- expunerea la radiații ( radioterapie în copilarie, la nivelul capului și gâtului, expunerea la radiații în cazul accidentelor nucleare, etc)
- istoricul familial de cancer tiroidian la rudele apropiate, unele sindroame familiale ca MEN2
- aportul scăzut de iod favorizează apariția carcinomului folicular tiroidian
- anumite mutații genetice (RET in cancerul medular, BRAF,RAS etc în cancerele papilar sau anaplazic)
- evoluția în timp îndelungat (ani) a unor noduli vechi, neglijați
Manifestari clinice, simptome:
- în fazele inițiale cancerul tiroidian este asimtomatic!
- cel mai frecvent semn este identificarea întâmplătoare a unui nodul tiroidian , palpator sau imagistic
- creșterea volumului tiroidei, cu apariția gușii sau mărirea unei guși polinodulare vechi, cunoscute, cu consistență dură, neregulată
- disfagie (dificultate la înghițirea alimentelor)
- disfonie (modificări ale vocii, răgușeală)
- dispnee ( dificultăți la respirație
- adenopatii /ganglioni limfatici măriți la nivelul gâtului
Tipurile principale de cancer tiroidian
CARCINOM PAPILAR : cel mai frecvent (circa 80-85% din totalul cancerelor de tiroidă), apare adesea la adulți tineri și de vârstă medie, mai frecvent la femei; tinde să se răspândească pe cale limfatică la ganglionii limfatici cervicali. Depistat și tratat la timp are de obicei un prognostic foarte bun.
CARCINOM FOLICULAR : este a doua cea mai frecventă formă (10-15%), apare mai ales la persoane de vârstă medie sau bătrâni, cu deficit de iod, dar nu exclusiv; metastazează pe cale hematogenă (prin sânge) către plămâni și oase. Descoperit în stadiu incipient are un prognostic bun, dar mai puțin favorabil decât cel papilar.
CARCINOMUL MEDULAR : provine din dezvoltarea malignă a celulelor de tip C parafoliculare tiroidiene, celule care produc hormonul calcitonină; este un tip de cancer care poate să apară sporadic sau ereditar, fiind asociat cu unele sindroame de neoplazii endocrine multiple, MEN2. Măsurarea nivelurilor serice de calcitonină și antigen carcinoembrionar CEA este importantă pentru diagnostic și monitorizarea postoperatorie.
CARCINOMUL ANAPLAZIC (NEDIFERENȚIAT) : forma cea mai rară, dar cea mai severă, cu o mare agresivitate și rapiditate în evoluția la nivel local, regional si prin metastazare; afecteaza vârstnicii în general, dar nu exclusiv, are o evolutie severa, în săptămâni/luni, poate fi simptomatic provocând inclusiv durere local, pierderea vocii, senzație de sufocare, pierdere severă în greutate; prognosticul este extrem de rezervat.
Diagnosticarea cancerului de tiroidă presupune mai multe etape și investigații:
- analize de laborator: TSH,FT4 (pentru a evalua funcția tiroidiană), calcitonină, CEA la suspiciunea de cancer medular
- ecografie tiroidiană: ca primă metodă de investigație imagistică, evoluează structura, numărul nodulilor, localizarea, volumul, vascularizația, conturul, prezența microcalcificărilor, a ganglionilor, etc și face posibila puncționarea.
- puncția aspirativă cu ac fin FNAB – este investigația de elecție pentru diagnostic, oferă clasificarea rezultateor citologice pe scala Bethesda I-VI
- scintigrafia tiroidiană cu iod radioactiv/technețiu se folosește uneori pentru a evalua statusul funcțional al unor zone/noduli tiroidieni ( noduli calzi/reci)
- investigații imagistice suplimentare, precum tomografia computerizată CT, PET-CT, pentru evaluarea metastazelor și extensiei locale
- evaluare ORL prin fibroscopie, pentru a se stabili afectarea nervilor laringei recurenți, afectarea poziției corzilor vocale, spațiul de respirat, etc si pentru o bună stadializare a riscurilor operatorii
- evaluare anesteziologică în vederea stabilirii posibilității ca pacientul să fie anesteziat în vederea efectuării tratamentului curativ chirurgical, plus alte investigații în funcție de pacient (consult cardiologic, pneumologic, hematologic, neurologic, etc).
TRATAMENTUL CANCERULUI TIROIDIAN
- TRATAMENTUL CHIRURGICAL este de primă intenție și reprezintă standardul pentru majoritatea cancerelor tiroidiene papilare și foliculare, constând cu puține excepții în îndepărtarea glandei tiroide în totalitate (tiroidectomie totală). Dacă există și afectare a ganglionilor laterocervicali, se asociază limfadenectomie ( îndepărtarea chirurgicală a lanțurilor ganglionare, cu diverse extinderi loco-regionale) pentru reducerea semnificativă a riscului de recidivă și facilitarea monitorizăii postoperatorii a nivelurilor de tiroglubulină. Lobectomia sau hemitiroidectomia este de multe ori potrivită în cazurile cu leziuni canceroase de mici dimensiuni ( sub 1cm), cu risc foarte scăzut, fără metastaze ganglionare; decizia efectuării unui tratament chirurgical care conservă țesut tiroidian se ia în urma consultului pluridisciplinar (medic chirurg, endocrinolog, medic oncolog, anatomopatolog) și necesită o monitorizare atentă postintervențional.
- TERAPIA CU IOD RADIOACTIV (I131) este recomandată după tiroidectomie totală în cancerul papilar sau folicular cu risc crescut de recidivă pentru a se distruge eventualul țesut tiroidian restant; pacientul trebuie să mențină un regim special de pregătire înainte de administrarea iodului radioactiv, pentru a optimiza captarea acestuia și eficacitatea tratamentului.
- TERAPIA ȚINTITĂ CU INHIBITORI DE TIROZIN KINAZĂ, etc este necesară în formele avansate, metastatice, care nu mai răspund la tratamentul cu iod radioactiv (cancere refractare).
- RADIOTERAPIA EXTERNĂ ȘI/SAU CHIMIOTERAPIA pot fi utilizate în gestionarea terapeutică a cancerelor agresive, precum cancerul anaplazic sau alte cancere în stadii metastatice avansate, separat sau in terapie combinată, însă cu efecte reduse si complicații serioase.
- In cazuri rare, foarte atent selecționate, de cancere de volum foarte mic, infracentimetrice, cu risc extrem de scăzut si agresivitate minimă, se poate indica, funcție de caz, ablația prin radiofrecvență RFA a unui microcarcinom tiroidian, dupa evaluare multidisciplinară
PROGNOSTIC
Cancerul papilar și cel folicular au în majoritatea cazurilor un prognostic excelent, cu supravietuire de peste 95% la 5 ani, în stadiile incipiente.
Carcinomul medular are prognosticul variabil funcție de stadiu, forma sporadică/ereditară, metastazare, etc.
Carcinomul anaplazic/nediferențiat are o evoluție agresivă, un prognostic extrem de rezervat, cu supravițuire de cateva luni.
MONITORIZAREA se face prin analize sangvine și imagistic: dozarea tiroglobulinei (Tg) pentru cancerul papilar/folicular , dupa tratamentul chirurgical (tiroidectomie totală), nivelul acesteia trebuie să fie extrem de scăzut sau nedetectabil, orice creștere semnificativă sugerând recidiva. Ecografiile cervicale se efectuează periodic pentru identificarea eventualelor recurențe locale sau adenopatiilor; CT sau PET CT, la nevoie, dacă se suspectează metasazarea.
Cancerul tiroidian este, în majoritatea situațiilor, o afecțiune cu evoluție lentă și prognostic foarte bun, cu condiția să fie diagnosticat în stadii incipiente și tratat corect din punct de vedere chirurgical, viața pacienților putând fi salvată fără o afectare serioasă a calității acesteia !
Tipuri de tratamente
chirurgicale pentru tiroidă
Lobectomie
Tiroidiană
Lobectomia tiroidiană presupune îndepărtarea unui dintre cei doi lobi ai glandei tiroide. Este recomandată de obicei pacienților cu noduli localizați pe o singură parte sau cu tumori mici și bine delimitate
Beneficii principale:
Păstrează țesutul tiroidian rămas și ajută la menținerea unui nivel normal de hormoni.
Timp de recuperare:
Perioadă de recuperare mai scurtă, majoritatea pacienților revenind la activitățile normale în 1-2 săptămâni.
Tiroidectomie
Totală
Tiroidectomia totală este intervenția chirurgicală prin care se îndepărtează în întregime glanda tiroidă. Această procedură este esențială în gestionarea anumitor afecțiuni tiroidiene, precum cancerul tiroidian, gușa polinodulară voluminoasă și unele forme de hipertiroidism.
Beneficii principale:
Tratează eficient afecțiunile tiroidiene complexe sau extinse și reduce riscul de recurență.
Timp de recuperare:
Aproximativ 2-3 săptămâni de recuperare, unii pacienți putând experimenta temporar modificări ale vocii sau fluctuații ale nivelului de calciu.
Ablatia prin
Radiofrecvență (RFA)
Este o procedură minim invazivă, non-chirurgicală, utilizată pentru reducerea dimensiunii nodulilor tiroidieni benigni. RFA folosește energie termică pentru a micșora nodulii, menținând în același timp funcția glandei tiroide.
Beneficii principale:
Fără cicatrici vizibile, timp minim de recuperare și conservarea funcției tiroidiene.
Timp de recuperare:
Pacienții pot reveni acasă în aceeași zi, fără sau cu timp de recuperare foarte redus.